Epurarea biologică

      Epurarea biologică este un proces complex în care trebuie asigurate în mod echilibrat toate condițiile necesare procesului biochimic. Proiectarea se realizează considerând valorile concentrațiilor și a cantităților de poluanți constante sau variabile într-un domeniul redus.
     În exploatare, revine sarcina operatorilor stațiilor de epurare să regleze fluxul tehnologic astfel încât să asigure echilibrul factorilor tehnologici. Normativele de proiectare considerau principalul indicator de proiectare valoarea indicatorului CBO5 și un raport optim C:N:P.

Raportul necorespunzator C:N:P trebuie ajustat pentru fiecare schema tehnologică pentru echilibrarea proceselor de nitrificare și denitrificare. De regulă, la un raport necorespunzator C:N indicatorul critic este legat de azot fiind necesare dozări suplimentare de uree(pentru deficit) sau carbon pentru asigurarea denitrificării.

            Din 2022, normativul de proiectare NP 133, recomandă dimensionarea procesului biologic cu indicatorul CCO-Cr, mai mare decat CBO5. Rezultă pentru stațiile de epurare proiectate anterior necesitatea adaptării tehnologiei pentru încadrarea în limitele admisibile.
      Multitudinea schemelor tehnologice adoptate crează probleme în exploatare, fiecare variantă având avantaje și dezavantaje; experianța tehnologului poate maximiza rezulatele obținute.